Nunta din Tara Oasului reprezinta unul din elementele cele mai spectaculoase ale culturii populare din nord-vestul Transilvaniei, fiind totodata cel mai important obicei din viata omului traditional. Pregatit din timp de tineri si de parinti, acest moment este polivalent, având implicatii în viata sociala a comunitatii, în sistemul de mostenire a averii, în viata economica a familiilor în cauza etc., el constituind, în primul rând, un rit de trecere, fapt ce presupune efectuarea unor gesturi si acte rituale bine stabilite prin traditie: pregatirea zestrei, a costumelor, alegerea nanasilor, chemarea la nunta, confectionarea steagului de nunta, despartirile (bulciugul), colacaria, cununia, actele magice cu rol augural, ospatul propriu-zis si stângerea darurilor, toate aceste însotite de tâpurituri, oratii, cântece si danturi.
Unele dintre cele mai interesante si pline de simbolism acte rituale din cadrul nuntii osenesti pot fi considerate urmatoarele: impodobitul steagului de mire, fapt realizat de "steag" si "druste" (pâna la 12 la numar), stegul având un rol deosebit de important în desfasurarea întregii ceremonii, în special a celei nuptiale; gateala miresei este momentul cu cele mai pregnante caracteristici de rit de despartire, precum si acel ultim dans al miresei cu fetele din sat, un dans în cerc, însotit de cântece speciale, sau ca acel ultim dans al mirelui în roata feciorilor, acompaniat de "cetera" si "zongora", de "tâpurituri" si "strigate"; despartirile sau luarile de ramas bun de la parinti numite "bulciug", sunt prilejul rostirii de catre staroste a oratiilor de nunta, schimbul colacilor sau colacaria este o practica rituala cu o profunda încarcatura simbolica, un loc aparte în nunta oseneasca avandu-l "colacul puiului miresei", în bratele tinerei fiind adus un "cocon" ce primeste de la ea un colac, "sa aiba numai coconi"; la ospat (masa mare), un moment deosebit este strigarea si strângerea darurilor (raspunsul la steag), numai la casa mirelui, moment coordonat de steag si staroste, fiind un foarte bun exemplu de economie de prestigiu (de schimb) arhaica.
În întregul ei, nunta din Tara Oasului este o manifestare socio-culturala complexa, un ceremonial spectaculos în care un neinitiat poate observa cel mai bine specificul osenesc.
Etapa importanta a nuntii osenesti, "gateala" miresei este un rit de despartire, de trecere a tinerei fete de la un statut social la un altul nou. Elementele de baza ale gatelii capului sunt "coada" de mireasa, cununa si podoabele din jurul gâtului.
"Coada" este o impletitura speciala care cuprinde în întregime podoaba capilara a tinerei, fiind efectuata de o femeie mestera timp de 10-12 ore. Înainte de împletire, parul este uns cu untura de porc si pieptanat pâna se desface în suvite, apoi separat în trei parti, la sfârsit acestea fiind prinse împreuna, realizându-se o adevarata dantela de par, cu coltisori ce încadreaza fata. Împletitura este împodobita cu flori si margele, pe vârful capului fiind fixata cununa de mireasa. Tipul cel mai vechi de cununa era cel care avea la baza un sir de banuti de argint, suportul tronconic de sârma fiind decorat cu bumbi de lâna, bucati de oblinda, margele etc., prinse, de regula pe trei rânduri.
În jurul gâtului, mireasa avea o zgarda lata, dreapta din margele de sticla policroma si o alta semicirculara cu coltisori. Margelele colorate completau împodobirea gâtului, fiind în echilibru cromatic si decorativ cu restul costumului
Unele dintre cele mai interesante si pline de simbolism acte rituale din cadrul nuntii osenesti pot fi considerate urmatoarele: impodobitul steagului de mire, fapt realizat de "steag" si "druste" (pâna la 12 la numar), stegul având un rol deosebit de important în desfasurarea întregii ceremonii, în special a celei nuptiale; gateala miresei este momentul cu cele mai pregnante caracteristici de rit de despartire, precum si acel ultim dans al miresei cu fetele din sat, un dans în cerc, însotit de cântece speciale, sau ca acel ultim dans al mirelui în roata feciorilor, acompaniat de "cetera" si "zongora", de "tâpurituri" si "strigate"; despartirile sau luarile de ramas bun de la parinti numite "bulciug", sunt prilejul rostirii de catre staroste a oratiilor de nunta, schimbul colacilor sau colacaria este o practica rituala cu o profunda încarcatura simbolica, un loc aparte în nunta oseneasca avandu-l "colacul puiului miresei", în bratele tinerei fiind adus un "cocon" ce primeste de la ea un colac, "sa aiba numai coconi"; la ospat (masa mare), un moment deosebit este strigarea si strângerea darurilor (raspunsul la steag), numai la casa mirelui, moment coordonat de steag si staroste, fiind un foarte bun exemplu de economie de prestigiu (de schimb) arhaica.
În întregul ei, nunta din Tara Oasului este o manifestare socio-culturala complexa, un ceremonial spectaculos în care un neinitiat poate observa cel mai bine specificul osenesc.
Etapa importanta a nuntii osenesti, "gateala" miresei este un rit de despartire, de trecere a tinerei fete de la un statut social la un altul nou. Elementele de baza ale gatelii capului sunt "coada" de mireasa, cununa si podoabele din jurul gâtului.
"Coada" este o impletitura speciala care cuprinde în întregime podoaba capilara a tinerei, fiind efectuata de o femeie mestera timp de 10-12 ore. Înainte de împletire, parul este uns cu untura de porc si pieptanat pâna se desface în suvite, apoi separat în trei parti, la sfârsit acestea fiind prinse împreuna, realizându-se o adevarata dantela de par, cu coltisori ce încadreaza fata. Împletitura este împodobita cu flori si margele, pe vârful capului fiind fixata cununa de mireasa. Tipul cel mai vechi de cununa era cel care avea la baza un sir de banuti de argint, suportul tronconic de sârma fiind decorat cu bumbi de lâna, bucati de oblinda, margele etc., prinse, de regula pe trei rânduri.
În jurul gâtului, mireasa avea o zgarda lata, dreapta din margele de sticla policroma si o alta semicirculara cu coltisori. Margelele colorate completau împodobirea gâtului, fiind în echilibru cromatic si decorativ cu restul costumului